- de vorbă cu Părintele Ieromonah Teofan, de la Mănăstirea Nera -

   

      La intrarea în Cheile Nerei, pe un pripor fermecător deasupra râului, s-a ridicat o mănăstire, în care simți lucrarea vie a Proniei Dumnezeiești. În aceste locuri parcă Dumnezeul Cel Atotțiitor este mai aproape. Reînvie aici tradiția vechilor ocupații și valori, pe care lumea de astăzi le-a uitat, dar are șansa să le redescopere.                      

      Maicile de la Mănăstirea Nera, prin preocupările lor de zi cu zi, se îngrijesc de păstrarea sănătății dăruite nouă de Dumnezeu și de care suntem responsabili. Am folosit produse ale mănăstirii și am simțit că au o putere aparte, care le face mai eficiente decât ar fi prin simpla lor compoziție chimică. Este binecuvântarea lui Dumnezeu, Care sfințește lucrul maicilor. Ele fiind destul de sfioase și vorbind prea puțin despre sine, am adresat câteva întrebări părintelui duhovnic al mănăstirii, Sfinția Sa Ieromonahul Teofan.

      Am aflat că aici la mănăstire sunt multe maici cu pregătire universitară. De ce se retrag din lume acești oameni și de ce vin atât de mulți aici?

      Nu ne-a trecut prin minte că am putea fi asimilați vreodată cu o „castă universitară” a monahismului ortodox. Am primit în mijlocul nostru pe cei pe care i-am socotit trimiși de Domnul spre a fi împreună-viețuitori cu noi, fără a lua în vreun fel în calcul gradul de pregătire intelectuală. De fapt, numai trei sferturi din obște e „licențiată”, restul măicuțelor având o pregătire medie. Și, de-ar fi să glumim amar, ce mai reprezintă în zilele noastre o licență? Cred că ne-am săturat cu toții de atâta intelectualism lipsit, câteodată, chiar și de cele mai elementare forme de înțelepciune.

      Cum s-a născut această mănăstire și cine au fost ctitorii ei?

      Gândul de a se ridica aici o mănăstire îi aparține D-lui Prof. Univ. Dr. Pavel Chirilă, care de altfel se trage de pe aceste binecuvântate meleaguri. Cunoscând multele daruri pe care Dumnezeu le-a revărsat peste acest colț de lume aflat în imediata vecinătate a Rezervației Naturale Cheile Nerei, plin de o mulțime felurită de plante ce au privilegiul de a crește într-o zonă ecologică, domnul Dr. Chirilă și-a propus încă dintru începuturile activității Asociației Christiana, al cărei inițiator și fondator este, ca printre obiectivele ridicate de această asociație să se afle și o mănăstire aici, la intrarea în Cheile Nerei. Datorită prigoanei la care ctitorul a fost supus ca președinte al Christianei, asociația nu a putut susține zidirea mănăstirii decât puțin timp, la început, iar mai apoi domnul Dr. Chirilă și-a asumat dimpreună cu familia sa cheltuielile necesare ridicării așezământului monahal de la Nera. Ar trebui să facem pomenire de dragostea deosebită a doamnei Dr. Maria Chirilă față de mănăstirea noastră, până la ultima suflare dânsa arătând o grijă aparte față de obștea de aici.

      Când și cum v-a venit ideea de a vă apleca asupra suferințelor trupești ale oamenilor, sub această formă, de a le oferi preparate cu valoare terapeutică?   

      Dintru bun început ctitorii au gândit Mănăstirea Nera ca un loc în care măicuțele să pregătească tratamente naturiste, iar cealaltă mănăstire-soră, Mănăstirea Christiana din București, ctitorită tot de familia Chirilă, să se ocupe de tratarea bolnavilor. Acest gând nu s-a putut întrupa în primii ani ai Nerei, din cauza faptului că întreaga energie a obștii a trebuit canalizată, după slujbele rânduite viețuirii monahale, către construirea complexului ce cuprinde chiliile, trapeza, bucătăria și celelalte. Abia în urmă cu câțiva ani ne-am putut îndeletnici efectiv cu prepararea produselor naturiste, acreditându-ne pentru aceasta un laborator numit „Sfinții Doctori fără de arginți”.                              

      Părinte, ce v-a determinat să alegeți această cale - monahismul?

      Este o poveste mai lungă și, pentru mine, frumoasă, dar locul ei nu este aici, acum. Voi răspunde simplu, pascalian: întâlnirea cu Dumnezeul cel Viu.

      Când v-ați retras din lume și de cât timp sunteți la Sf. Mănăstire Nera ca duhovnic?

      Am îmbrățișat viața monahală în urmă cu douăzeci și trei de ani, iar la Nera sunt din primăvara lui 1999.

      Cine culege plantele medicinale pe care le folosiți drept ingrediente în preparatele Dvs. ?

      Plantele pe care le folosim ca materie primă provin, în cea mai mare parte, din flora spontană, foarte bogată și variată în această parte a țării. O mică parte este obținută din culturile proprii. Și de cules, pe de o parte, și de cultivat, pe de cealaltă, se ocupă maicuțele. Practic, fiecare plăntuță trece prin mâinile lor și este binecuvântată cu rugăciunea cea din toată vremea.


      Cine concepe aceste suplimente nutriționale ?

      Primele rețete au fost preluate de măicuțe de la domnul Dr. Chirilă, printr-o practică de început în laboratoarele Naturaliei din Voluntari. De fapt, sunt rețete pe care prof. Chirilă le preda liber de ani de zile la toate cursurile de fitoterapie, fără teamă că ar putea fi afectat de „concurență”. Apoi măicuțele au consultat diferite cărți și studii de fitoterapie, vechi rețete mănăstirești etc. Poate ar trebui menționat aici și faptul că, deși s-ar părea la o primă vedere că activitatea noastră reprezintă ceva inedit, de fapt noi nu încercăm decât să reînnodăm o tradiție de veacuri a monahismului ortodox de pe aceste meleaguri. Să nu uităm că mănăstirile au fost timp de sute de ani organizatoarele și ocrotitoarele așezămintelor sociale de tot felul, de la școli și până la bolnițele pentru cei bătrâni și suferinzi. Fiecare mănăstire avea unul sau mai mulți monahi cunoscători ai „ierburilor de leac”. Unul dintre ei a fost și un sfânt atât de drag și de apropiat noua, Ioan Iacob de la Neamț, sau Hozevitul. Știința vindecării prin rugăciune și leacuri din plante a deprins-o în marea mănăstire a Neamțului și a folosit-o atât timp cât a viețuit în Țara Sfântă, mai ales la Mănăstirea Sfântului Sava, unde a îngrijit atât pe monahii și creștinii ortodocși, cât și pe musulmanii suferinzi.

      Cine se ocupă de calitatea şi verificarea calităţii produselor Dvs. ?

      Laboratorul este acreditat de Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentară Caraș Severin (nr. 855/07.08.2014), iar fiecare produs în parte este notificat de Institutul de Bioresurse Alimentare. După o pregătire generală comună, măicuţele s-au împărţit pe departamente specializate: ceaiuri, siropuri, tincturi, uleiuri, alifii, săpunuri.                         

      Urmăriţi şi o experienţă clinică? Care sunt răspunsurile celor care utilizează produsele Dvs.?

      „Experiența clinică” este dată deocamdată de răspunsurile mai mult decât favorabile ale celor ce au folosit  produsele noastre. Deşi din cauza multelor investiţii de început, costul produselor este relativ ridicat, el este compensat, spun ei, de calitatea lor. 

      Vă rog să ne daţi câteva exemple de produse pe care le consideraţi a fi de un mare efect şi beneficiu pentru sănătatea oamenilor.

      Printre cele mai căutate produse merită enumerate siropurile împotriva răcelii obţinute din muguri de brad, soc și pătlagină, oţeturile de mere cu macerate de plante, tinctura de propolis, cremele de gălbenele, de tătăneasă.

      Sunteţi preocupaţi şi de producerea unor bunuri cosmetice, cum sunt săpunurile naturale. Intraţi în felul acesta într-o piaţă în care concurența este acerbă.   Credeţi că firmele româneşti au şanse reale de a-şi găsi un făgaş printre firmele străine care domină această zonă ?

      Pe lângă o asumare foarte serioasă din partea producătorului român a tuturor indicilor de calitate ceruţi de o astfel de activitate (şi n-ar trebui să avem nici un fel de complexe de inferioritate faţă de „exterior”, căci avem destui oameni capabili, de ani de zile tot exportând capacităţi umane şi neepuizându-ni-se „stocul”), socotesc că ar trebui făcută ceva mai multă educaţie şi pe această linie, bunul nostru popor asimilând de multe ori fără discernământ orice vine din „afară” – în detrimentul propriilor bunuri – pentru simplul fapt că acel bun este „străin”.

      Aţi înregistrat o marcă anume, sau mai multe, cum să distingă cumpărătorii produsele Dvs. pe rafturile magazinelor ?

      Toate produsele Mănăstirii Nera apar sub marca înregistrată „Nera Plant”, preluată şi în denumirea lor, alături de sigla Laboratorului nostru „Sfinţii Doctori fără de arginţi”.

      Ce părere aveţi despre modificările legislative care sunt impuse ţării noastre de U.E. ?

      Socotesc că sub paravanul unei „mai bune” legislaţii, şi asta nu numai în domeniul produselor naturiste, se lucrează la surparea din temelii a vechilor rânduieli prin care societatea tradiţională a răspuns, într-un mod firesc, nevoilor omului. În cazul concret pe care îl avem în vedere, vor fi scoşi de pe piaţă toţi producătorii mici şi, mai apoi, mijlocii, rămânând într-un final doar marile concerne care, după cum se ştie, sunt atât de vulnerabile la constrângeri... Până la urmă trăim în aceste zile doar o etapă a implementării sinistrului Codex Alimentarius!

      Dacă cititorii doresc să vă contacteze, unde o pot face mai exact ?

      Fie la telefon (0729 984 727), fie prin e-mail (nera.plant@gmail.com), fie prin poştă (Mănăstirea Nera, Loc. Slatina Nera, Jud. Caraş-Severin, Cod poştal: 327330).

      Dacă cumpărătorii caută produsele Dvs., unde le pot afla ?

      Avem distribuţie naţională în magazinele naturiste, iniţial prin firma Radix, iar de când am lansat site-ul www.neraplant.ro, lucrăm cu toţi cei care ni se adresează direct, inclusiv pentru re-vânzare / distribuţie. Cumpărătorii pot face şi comenzi direct pe site-ul mănăstirii; expediem produsele prin curierat rapid.                                 

      Ce intenţii de viitor aveţi pentru activitatea laboratorului mănăstirii ?

      Ajutând Domnul, nădăjduim ca anul acesta să dăruim oamenilor o gamă mai largă de produse, care să fie deopotrivă leacuri trupului şi sufletului. Am finalizat deja un catalog electronic din care se pot afla mai multe informaţii atât despre produse, cât şi despre proprietăţile plantelor folosite ca ingrediente. Este un prim pas făcut pentru promovarea activităţii noastre, ce ne dorim să devină mai cunoscută, dar totodată şi roadele ei să fie mai la îndemână atâtor oameni care să-şi afle prin ele tămăduirea feluritelor neputințe.