Bitter Plus ECO 1500ml

Informații suplimentare

Greutate	1,5 kg

alcool etilic 40% v/v*; 10% amestec de plante, în părți egale (frunze și fructe de Afin/Vaccinium myrtillus*; Anghinare/Cynara scolymus*; Aronia/Aronia melanocarpa*; muguri de Brad/Abies alba*; Busuioc/Ocimum basilicum*; Castravete amar/Momordica charantia*; Cătină/Hippophaë rhamnoides*; Cicoare/Cichorium intybus*; Cimbrişor/Thymus serpyllum*; Coacăze-negre/Ribes nigrum*; Coada-calului/Equisetum arvense*; Coada-şoricelului/Achillea millefolium*; Crăiţe/Tagetes erecta*; Crețișoară/Alchemilla vulgaris*; Crețușcă/Filipendula ulmaria*; frunze și rădăcină de Dud/Morus sp.*; Echinacea/Echinacea sp.*; teci de Fasole/Phaseolus vulgaris*; fructe de Fenicul/Foeniculum vulgare*; Gălbenele/Calendula officinalis*; Ghimpe/Xanthium spinosum*; Grindelia/Grindelia robusta*; rădăcină de Iarbă-mare/Inula helenium*; Isop/Hyssopus officinalis*; Lavandă/Lavandula sp.*; Leurdă/Allium ursinum*; Lucernă/Medicago sativa*; Măceșe/Rosa canina*; semințe de Mărar/Anethum graveolens*; Mentă/Mentha piperita*; părți aeriene de Merișor/Vaccinium vitis-idaea*; frunze de Mesteacăn/Betula sp.*; Mușețel/Matricaria chamomilla*; Nalbă-mare/Althaea officinalis*; Năpraznic/Geranium robertianum*; frunze de Nuc/Juglans regia*; flori și frunze de Păducel/Crataegus sp.*; părți aeriene și rădăcină de Păpădie/Taraxacum officinale*; Pătlagină/Plantago lanceolata*; Pelin/Artemisia absinthium*; Plămânărică/Pulmonaria officinalis*; Porumbar/Prunus spinosa*; Pufuliță-cu-flori-mici/Epilobium parviflorum*; Răchitan/Lythrum salicaria*; Roiniță/Melissa officinalis*; Rozmarin/Rosmarinus officinalis*; Salcâm/Robinia pseudacacia*; scoarță de Salcie/Salix alba*; Salvie/Salvia officinalis*; Saschiu/Vinca minor*; Sânziene/Galium verum*; seminţe de Schinduf/Trigonella foenum-graecum*; scoarță de Scumpie/Cotinus coggygria*; Silur/Euphrasia officinalis*; flori de Soc/Sambucus nigra*; Sulfină/Melilotus officinalis*; Sunătoare/Hypericum perforatum*; Șovârv/Origanum vulgare*; Talpa-gâștei/Leonurus cardiaca*; flori de Tei/Tilia sp.*; Traista-ciobanului/Capsella bursa-pastoris*; Trei-fraţi-pătaţi/Viola tricolor*; flori de Trifoi-roşu/Trifolium pratense*; Turiţă-mare/Agrimonia eupatoria*; Țintaură/Centaurium erythraea*; rădăcină de Valeriană/Valeriana officinalis*; Ventrilică/Veronica officinalis*; fructe și mlădițe de Zmeur/Rubus idaeus*).

*ingrediente din agricultură ecologică

Proprietăți ingrediente

Fructele și frunzele de Afin au efecte multiple: vitaminizante, energizante, antioxidante, hipoglicemiante, capilaro- și vasoprotectoare,  cresc acuitatea vizuală,  antiinflamatoare și reglatoare a proceselor imunitare. Proprietatea de a scădea zahărul din sânge se datorează mirtilinei, numită şi insulină vegetală. Pentru a le spori eficacitatea terapeutică în diabetul zaharat, frunzele de afin se pot asocia cu păstăi de fasole şi frunze de dud.

Anghinarea  are un puternic efect diuretic, fiind foarte utilă în curele de detoxifiere, deoarece curăță sângele, ficatul și rinichii de toxine. Consumul de anghinare stimulează apetitul şi digestia, elimină apa și scade nivelul de colesterol.

Anticancerigene și detoxifiante, fructele de Aronia cresc vitalitatea datorită bogăției și concentrației mari de vitamine și substanțe nutritive pe care le conțin. Ultimele studii au dovedit că acest fruct contribuie la menţinerea sănătăţii creierului, îmbunătăţeşte funcţiile cerebrale, previne pierderile de memorie, pierderea echilibrului și a coordonării. În plus, el întărește sistemul imunitar, echilibrează metabolismul și scade nivelul hormonilor de stres. Aronia inhibă dezvoltarea cheagurilor de sânge şi aterosclerozei, putând preveni chiar și Alzheimer-ul.

Mugurii de Brad stimulează imunitatea în special la nivel rino-faringian. Extractul din muguri de brad este utilizat ca expectorant, antiinflamator şi antiseptic al căilor respiratorii în afecţiuni ale aparatului respirator: faringite, laringite, bronşite, traheite, amigdalite, viroze respiratorii. Are, de asemenea, o importantă acţiune remineralizantă, favorizează fixarea calciului în oase, stimulează eritropoieza (producerea de celule roşii) şi creşterea în înălţime.

Busuiocul - cunoscut în principal ca plantă aromatică, are însă şi întrebuinţări medicinale: se utilizează în tulburări gastro-intestinale, ca stomahic şi carminativ, proprietăţi datorate uleiului esenţial. Se foloseşte, de asemenea, ca diuretic şi în inflamaţiile căilor respiratorii.

Castravetele amar, cunoscut și sub numele de tărtăcuță sau Momordica charantia, este o plantă agățătoare tropicală înrudită îndeaproape cu dovlecii, dovleceii și castraveții obișnuiți. Este cultivat în întreaga lume pentru fructele sale comestibile, care sunt considerate de referință în multe tipuri de bucătărie asiatică, dar și în fitoterapie. El contribuie la reglarea glicemiei, ceea ce îl face util în tratamentul diabetului, ajută la scăderea colesterolului și are proprietăți anticanceroase, potrivit unor cercetări recente.

Cătina este sursă naturală de vitamina C. Promovează metabolismul și susține activitatea tractului digestiv. Ajută în caz de piele uscată și contribuie la funcționarea normală și la menținerea sănătății mucoaselor (vaginale, a ochilor și a gurii). Susține sănătatea inimii și a sistemului cardiovascular.

Cicoarea este folosită ca tonic amar şi colagog. Principiile active, inulina și cicorina, colina, taninul, acidul cicoric, protide, minerale şi vitamine – se găsesc în concentraţii mari mai ales în rădăcină. Cercetările arată că inulina din Cicoare reduce mult riscul de apariţie al cancerului intestinal. Inulina și cicorina sporesc secreţia de bilă şi de sucuri gastrice, îmbunătăţind digestia şi eliminând probleme cum ar fi balonarea, inapetenţa, atonia gastrică. Taninul are proprietăţi astringente, dezinfectante, detoxifiante şi uşor antibiotice. Cicoarea stimulează, de asemenea, funcţia hepatică şi ajută la absorbţia calciului şi a altor minerale în organism. Datorită tuturor acestor efecte, Cicoarea este indicată în afecţiuni precum: hepatite, septicemii, enterocolite, paraziţi intestinali sau hemoroizi.

Cimbrișorul este cunoscut sub denumirea de antibioticul săracului. Acționează ca un antiseptic natural pentru căile respiratorii, previne suprainfectarea și favorizează expectorația. Datorită proprietăților sale, hrănește celulele nervoase și ajută la tonifierea și la detensionarea lor. Este un adjuvant natural pentru ameliorarea durerilor de cap și acționează ca un sedativ natural, inducând starea de relaxare. Are următoarele proprietăți: expectorante, antitusive, antiseptice pulmonare și intestinale, antiasmice, antispastice, diuretice, ușor depurative, antivirale, dezinfectante, tonice locale, hemostatice, de stimulare a funcțiilor rinichilor, antidiareice, sedative ale sistemului nervos, hepatoprotectoare.

Fructele negre și aromate de Coacăz-negru conţin o doză mare de vitamina C (de circa 5 ori mai multă vitamina C decât portocalele) şi au în plus puternice proprietăţi antioxidante, antiinflamatoare și antialergice. 

Coada-calului, datorită compoziţiei sale chimice complexe, are multe întrebuinţări în medicină. Se recomandă convalescenţilor şi persoanelor anemice (pentru proprietăţile sale remineralizante), în boli de rinichi (pentru acţiunile sale antimicrobiană, antiseptică şi diuretică), în retenţie de apă în ţesuturi, tuse (uşurează expectoraţia), hemoragii (are acţiune hemostatică).

Coada-şoricelului este una din plantele medicinale cu spectru foarte larg de acţiune. Având acţiune antiseptică, tonic-aperitivă, coleretică-colagogă, antispastică, astringentă, antiinflamatoare şi cicatrizantă, se recomandă în afecţiuni hepato-biliare (măreşte secreţia biliară şi calmează spasmele), în diferite afecţiuni ale stomacului şi intestinelor, ca enterocolite şi gastrite (calmează colicile, ajută la eliminarea gazelor şi restabileşte pofta de mâncare), hemoroizi, menstre neregulate (reglează hemoragiile abundente şi calmează durerile). În cura de primăvară, ajută la curăţarea sângelui.

Crăițele au acţiune antispastică şi hipotensivă, reglează tensiunea intraoculară şi circulaţia sanguină a retinei, combat oboseala de la nivelul ochilor și scad tensiunea oculară.

Creţişoara are proprietăţi astringente, stomahice, antidiareice, antihemoroidale. Mai este cunoscută şi sub numele de „planta femeilor”, recomandându-se în sterilitate, afecţiuni genitale, tulburări menstruale, mastoză fibrochistică, dureri menstruale, chisturi ovariene şi fibroame uterine, tulburări de menopauză, leucoree, sarcină dificilă (ajută femeilor care au probleme în păstrarea sarcinii să evite avortul spontan).

Crețușca susține sănătatea aparatului respirator. Florile și frunzele sunt bogate în minerale, uleiuri esențiale, acid salicilic, flavonoide, glicozide, cu efect antiinflamator, analgezic, diuretic. Datorită efectului sudorific reduce febra, are efect detoxifiant, astringent.

Frunzele de Dud au efect hipoglicemiant, astringent, sudorific, depurativ și antibacterian, fiind întrebuințate ca adjuvant în tratamentul diabetului zaharat și al diareei, dar și în răceli și în tratarea ulcerului gastric și duodenal.

Echinacea are proprietăți antibacteriene, antifungice și antivirale, motiv pentru care poate lupta împotriva oricărui fel de infecție microbiană. Antibiotic natural, puternic aliat al sistemului imunitar, Echinacea curăță sângele și sistemul limfatic, catalizează acțiunea celulelor albe și acționează eficient în cazul bolilor de plămâni, al gripei și virozelor.

De la fasole, în scop terapeutic, se folosesc tecile bine uscate și mărunțite. Tecile sunt cojile în care se dezvoltă boabele și conțin aminoacizi, substanțe minerale, vitamina C, tirozidină și triptofan. Tecile de fasole se recomandă în diabet și pancreatită cronică.

Fructele de Fenicul au efect antiseptic, antispastic, carminativ, stomahic, calmant gastric, laxativ, diuretic galactogen, tonic, vermifug, antiparazitar și sedativ nervos.

Gălbenele sunt unele dintre cele mai cunoscute plante medicinale, adevărate antibiotice naturale. Pe lângă acţiunea bactericidă şi antitricomonazică, mai prezintă şi o acţiune cicatrizantă şi antiinflamatoare. Se recomandă în ulcerul gastro-duodenal, candidoză intestinală sau vaginală, tulburări menstruale.

Ghimpele este planta ale cărei proprietăți curative sunt cunoscute de foarte mulți ani. În scop terapeutic de la Ghimpe se foloseste tulpina înflorită, care se recoltează de la sfârșitul lunii iunie și până toamna, în septembrie, octombrie. Prin acțiunea sa ca dezinfectant, antidiabetic, antiinflamator, ajută la vindecarea cistitei, nefritei, afecțiunilor prostatei, icterului, bolilor infectioase, hipertiroidismului, ascitei, gutei, edemelor, litiazei biliare.

Grindelia este o plantă medicinală cu proprietăţi hidratante, protectoare şi emoliente ale căilor respiratorii, fiind folosită mai ales pentru proprietăţile sale expectorante. Tratează tusea de diverse tipuri, guturaiul şi bronsita, laringita, traheobronsita, astmul, decongestionează tractul respirator şi elimină secreţiile, întăreşte sistemul imunitar. Părţile aeriene de Grindelia au efect antibacterian, antiinflamator, antiseptic, expectorant şi spasmolitic. Folosirea acestei plante s-a afirmat datorită acţiunii de protejare faţă de principalii agenţi responsabili de tulburările căilor respiratorii superioare în anotimpul rece.

Iarba-mare tratează cu succes afecțiuni ale uterului și simptomele neplăcute cauzate de menopauză. Mai mult, atenuează durerile de cap și reglează problemele de circulație care apar în urma dereglărilor hormonale cauzate de menopauză.

Isopul este o plantă medicinală folosită încă din Antichitate, fiind considerată o plantă purificatoare. Are acţiune antispasmodică şi sedativă, producând o uşoară bronhodilataţie. De asemenea, elimină apa din organism, uşurează transpiraţia, expectoraţia şi reglează digestia. Contribuie totodată la scăderea presiunii sanguine prin dilataţie arterială. Se recomandă în traheite, bronşite, astm, afecţiuni digestive.

Lavanda este un sedativ natural, fiind recomandată în tratamentul depresiei, atacurilor de panică și anxietății.

În medicina noastră populară frunzele de Leurdă sunt considerate a avea proprietăţi depurative, antiscorbutice, diuretice şi de activare a peristaltismului intestinal. În alte ţări este considerat un bun remediu depurativ, în prevenirea arterosclerozei și în eliminarea viermilor intestinali. Se recomandă în cura de primăvară, ajutând la eliminarea substanţelor toxice din organism şi la ameliorarea multor afecţiuni şi chiar indispoziţii.

Lucerna are proprietăți antihemoragice, antianemice, remineralizante şi este considerată un super-aliment datorită ariei largi de substanţe nutritive pe care le conţine. Pulberea de Lucernă ajută la dizolvarea cheagurilor din sânge şi previne sângerările abundente.

Măceşul este un puternic antibiotic natural. Pseudo-fructele de Măceş deţin un depozit mare de vitamina C (de 100 de ori mai multă decât în portocale), dar şi vitamine precum: A, B₁, B₂, B₃, E, K, P, PP şi minerale ca: magneziu, fier, potasiu. Datorită concentraţiei mari de vitamine, măceşele sporesc imunitatea organismului şi menţin sănătatea ţesuturilor şi a organelor interne. Sunt recomandate ca un revigorant în sezonul virozelor.

Cu un gust dulce și aromatic, Mărarul este adesea asociat cu murăturile, ciupercile, iaurtul și fasolea. Frunzele și semințele acestei mirodenii au ulei volatil cu un conțin de până la 60% de carvona (un antioxidant puternic care se mai găsește și în frunzele de dafin și în semințele de chimen), substanțe minerale (potasiu, calciu, magneziu, sulf, fier etc.) și vitamine (A, B și C). Mărarul stimulează digestia și reglează metabolismul; consumul acestei plante aromatice are ca efect benefic combaterea balonărilor.

Menta este o plantă de elecție pentru tratarea multor afecţiuni ale tubului digestiv (dispepsii, vomă, sughiţ, regurgitaţii, tulburări de motilitate gastrică, colici, meteorism, flatulenţă, balonări şi stări spastice ale aparatului digestiv, diaree), infuzia fiind recomandată atât copiilor, cât şi adulţilor sau persoanelor vârstnice. Preparatele de mentă produc o uşoară anestezie a mucoasei gastrice, datorită mentolului. De asemenea, ele au o acţiune antifermentativă, dezinfectantă, fiind indicate în tratamentul colitei de fermentaţie.

Merişorul este un antiinflamator folosit cu rezultate bune în infecţiile tractului uro-genital. Foarte bogate în tanini și flavonoide, frunzele acestei plante sunt utile în tratarea tuturor formelor de infecții reno-urinare, reduc riscul de apariție a diferitelor tipuri de litiază renală și au efecte benefice în hipertrofia de prostată, în cistite, pielite, prostatită și hematurie (urinarea cu sânge).

Frunzele de Mesteacăn au efect diuretic, cu eliminare de acid uric, diaforetic, hipotermizant, hipocolesterolemiant. Sunt recomandate în curele de detoxifiere, pentru proprietățile diuretice, în tratarea gutei și în afecțiuni reumatismale cornice.

Muşeţelul este indicat în tratamentul stărilor inflamatorii acute sau cronice ale mucoasei gastrice, al afecţiunilor digestive (digestia leneşă, balonarea şi flatulenţa) şi ajută la regenerarea florei intestinale. El poate inhiba dezvoltarea ulcerului de stres, acelui provocat cu indometacin sau alcool etilic, iar bisabololul (un compus din Muşeţel) are un efect favorabil în cazul colitelor care însoţesc de cele mai multe ori afecţiunea ulceroasă. Infuzia de Mușețel calmează spasmele mușchilor stomacului provocate de gastritele și colitele însoțite de colici. Un alt efect remarcabil al Mușețelului este acela de inactivare a toxinelor bacteriene, în special a stafilococilor şi streptococilor.

Nalba-mare (Althaea officinalis) este o plantă robustă cu tulpină groasă şi frunze lobate, pufoase, răspândită în întreaga Europă, în flora spontană. Din punct de vedere medicinal au importanţă frunzele şi rădăcina. Frunzele conţin mucilagii, glucide, ulei volatil, iar florile conţin mucilagii, flavonoide, glucoronat de flavone, flavonoli, saponozide, taninuri, uleiuri volatile, antocianozide, derivaţi feolici (acizi cafeic, clorogenic, cumaric), substanţe glucidice, acizi graşi, săruri minerale. Nalba-mare are acţiune antiinflamatorie, decongestivă, emolientă, expectorantă, antidiareică, antialgică, imunomodulatoare și este indicată în afecţiunile digestive, enterocolite, gastrite, duodenite, ulcer, stomatite, boli renale (cistite, uretrite, pielite, nefrite).

Cunoscut în medicina populară românească drept Ciocul-cucoarei sau Ciocul-berzei, Năpraznicul  a devenit un remediu apreciat după ce și-a dovedit proprietățile curative în cazul unor afecțiuni intestinale, genitale, herpetice etc.  Germaniul, alături de fitohormonii din compoziţie joacă un rol important şi în vindecarea afecţiunilor care apar la nivelul aparatului reproducător, în special cel al femeilor. Fitohormonii sunt, practic, hormoni vegetali conţinuţi de plante care seamănă foarte mult cu hormonii feminini (estrogenul şi progesteronul) din punct de vedere al compoziţiei chimice.

Datorită conţinutului biochimic foarte diversificat, există multiple proprietăţi terapeutice ale frunzelor de Nuc: sunt hipoglicemiante (utilizate în tratamentul diabetului zaharat), depurative; stomahice, antidiareice, antiseptice intestinal, bactericide, antifungice, dezinfectante gastro-intestinale, astringente, vermifuge, antiscorbutice, tonic-amare și antiinflamatoare.

Păducelul este numit şi „planta inimii”. Preparatele din flori, frunze şi fructe se utilizează cu bune rezultate în afecţiuni cardiovasculare (tulburări cardiace cu substrat nervos; dereglări de ritm cardiac, palpitaţii; ischemii), pentru acţiunea lor sedativă (cardiacă şi nervoasă), antispasmodică, vasodilatatoare (îndeosebi la nivel coronarian), hipotensivă, tonicardiacă şi bradicardizantă (de rărire a contracţiilor inimii).

Utilizarea Păpădiei are o veche şi lungă tradiţie, fiind folosită în numeroase sisteme de medicină tradiţională. În medicina tradiţională românească are multiple recomandări: tonic amar şi general, diuretic depurativ (cu eliminare masivă de colesterol), eupeptic,  hipocolesterolemiant, decongestiv, normalizează circulaţia sangvină, tonifiant al pielii etc. Se utilizează ca adjuvant în boli ce implică un dezechilibru glandular: obezitate, afecţiuni hepato-biliare (măreşte secreţia biliară, combate constipaţia survenită în urma unor disfuncţii hepatice). Prin diureza pe care o produce ajută la eliminarea toxinelor din organism şi, indirect, în eczeme şi alte boli de piele, în gută, reumatism şi ateroscleroză. Frunzele proaspete de primăvară, remineralizante şi detoxifiante, se folosesc în salate sau preparate culinare.

În frunzele de Pătlagină se găsește un irodoid numit acubină care, alături de flavonoizi, tonifică vasele de sânge și au efect antiinflamator. Cercetătorii spanioli care investigau irodoizii plantei în anul 2000 au descoperit că acubina din pătlagină are proprietăți antiinflamatorii și antibacteriene. Deși este recunoscută pentru efectul expectorant și antitusiv în cadrul bolilor aparatului respirator, pătlagina se utilizează și în tratamentele interne din nefrite, litiază renală, enurezis, eliminarea urinei și acidului uric.

Substanţele amare conţinute de Pelinul fac din această plantă unul dintre cele mai importante hepato-protectoare naturale.

Părţile aeriene de Plămânărică sau „mierea-ursului” sunt utilizate în tratamentul bronșitelor cronice și contra tusei, în tratamentul inflamațiilor gâtului, a febrei și pentru persoanele aflate în convalescență. Planta calmează răgușeala și reglează expectorația. La mijlocul secolului al XVIII-lea, medicii prescriau decoctul din frunze de Plămânărică pentru tuse, dificultăţi de respiraţie şi toate bolile plămânilor.

Fructele de Porumbar, bogate în vitamina C, în săruri de calciu şi magneziu, cu un conţinut crescut de taninuri, au proprietăţi vitaminizante, antialergice, diuretice şi antidiareice.

Pufuliţa-cu-flori-mici este o plantă cu acțiune antiinflamatorie, antitumorală (acţionează în special asupra vezicii urinare şi prostatei), decongestivă, dezinfectantă, diuretică, depurativă, regenerant tisulară mai ales la nivelul prostatei şi rinichilor.Contribuie la menţinerea sănătăţii prostatei și la funcţionarea normală a sistemului urinar, prin ameliorarea diurezei. Se utilizează ca adjuvant în: prostatite, hipertrofie benignă de prostată, adenom de prostată, boli renale şi ale căilor urinare, tulburări de micţiune.

Răchitanul și-a căpătat locul binemeritat în arsenalul fitoterapiei prin miile de cazuri vindecate din epidemiile de dizenterie din timpul Primului şi celui de-al Doilea Război Mondial. Planta conţine galo-taninuri (5-10%), salicarină, hidroxid feric, substanţe de natură flavonoidică,  heterozide, orientină, colină, glucoză, amidon, substanţe antibiotice, pectine, carotenoizi, substanţe minerale şi urme de ulei volatil. Toate acestea îi conferă proprietăți antidizenterice, antidiareice, antihemoragice, antiseptice și cicatrizante. Silicarina conținută de Răchitan este eficientă pentru combaterea bacteriilor și a altor dăunători de la nivelul intestinelor. Sub formă de infuzie, decoct, pulbere sau extract fluid, Răchitanul este indicat în colite de fermentaţie, epistaxis, flux menstrual dereglat, hemoptizie, hemoragii gastrointestinale,  metroragii,  infestări cu stafilococ auriu (s. aureus) şi baccilii dizenterici.

Roinița are efecte înviorătoare asupra psihicului, antidepresive, favorizând gândirea optimistă, amplificând tonusul psihic și mental. Rezultatele experimentale privitoare la folosirea Roiniței în tratarea unor tulburări cum ar fi depresia, anorexia psihică (cu reversul său - bulimia), angoasele de tot felul au fost mai mult decat încurajatoare. Aproximativ 40% dintre cei care au urmat tratamentul cu această plantă contra tulburărilor emoționale menționate au resimțit o ameliorare clară a stării lor psihice.

Rozmarinul nu este numai un condiment de excepţie, ci şi o valoroasă plantă medicinală. Se recomandă în dischinezii biliare, afecţiuni renale, boli reumatice, surmenaj fizic şi intelectual.

Florile de Salcâm au proprietăți antispastice, alcalinizante, sedative, calmante, emoliente, fiind recomandate în gastrită hiperacidă, ulcer gastric și duodenal, pirozis (arsuri la stomac).  Ele au totodată efect sedativ asupra sistemului nervos central, contribuind la rezolvarea tulburărilor gastrice pe fond emoțional, de stres sau surmenaj psihic.

Scoarța de salcie mai este denumită „aspirina naturală”, căci renumita aspirină a fost extrasă pentru prima oară din coaja acestui arbore, în anul 1835, de chimistul german Karl Lewieg. Spre deosebire de aspirina sintetică, salicinul din scoarța de Salcie are un efect mai de durată, fiind un remediu foarte echilibrat, care poate fi folosit pe perioade lungi de timp.

Salvia se foloseşte cu bune rezultate în balonări gastro-intestinale, dischinezii biliare (sporeşte secreţia bilei), bronşite cronice, reumatism. Având acţiune antisudorifică, este recomandată bolnavilor de tuberculoză.

Sânzienele - există date în literatura de specialitate care conferă Sânzienelor proprietăţi miraculoase în tratamentul unor boli de rinichi (pionefrite), boli de piele de natură canceroasă, cancerul limbii, afecţiuni ale glandei tiroide şi ale corzilor vocale.

Saschiul este folosit pentru îmbunătățirea memoriei, dar și în ischemii cerebrale, după traumatisme cranio-cerebrale, sechele ale accidentelor vasculare cerebrale și tulburări circulatorii retiniene. Planta alungă durerile de cap, stimulează efortul intelectual, îmblânzeşte degenerescenţa senilă, combate amețelile în convalescențe și anemii sau în cazul pierderii memoriei. Sachiul este considerat cel mai bun remediu pentru persoanete în vârstă cu probleme de circulație cerebrală, care dau semne de pierderi ale memoriei și de boală Alzheimer.

Peparatele pe bază de Sânziene se utilizează pe scară redusă pentru efectul diuretic, depurativ şi uşor sedativ. Ajută la eliminarea germenilor patogeni de la rinichi, ficat, pancreas şi splină, precum şi în cazul unor tulburări ale sistemului limfatic şi junghiuri intercostale. Există, însă, date în literatură care conferă plantelor din genul Galium proprietăţi miraculoase în tratarea unor boli de rinichi (pionefrite) și boli de piele de natură canceroasă.

Schinduful reglează activitatea hormonală a femeilor. Pe lângă diosgenină, această plantă conține și izoflavon, un hormon care are efect estrogenic asupra organismului. Semințele de Schinduf  luptă împotriva diabetului; ele scad considerabil concentrația de glucoză în sânge, dar și nivelul de colesterol și pot, în același timp, să reducă rezistența la insulină.

Scoarța de Scumpie are un conținut bogat de taninuri elagice, substanțe amare, substanțe flavone, cu proprietăţi antiinflamatoare, cicatrizante, antiseptice, astringente și antihemostatice. Extractul din scoarță de scumpie ameliorează problemele digestive, combate diareea, senzaţia de vomă, gastrita, enterocolita și stimulează pofta de mâncare.

Cea mai cunoscută utilizare medicală a Silurului este vindecarea afecțiunilor oftalmologice, întrebuințarea lui datând încă din Evul Mediu târziu. În epoca modernă, o serie de studii clinice îi atestă acțiunea antiinflamatoare, Silurul având un efect calmant și de echilibrare.

Socul este apreciat ca remediu natural datorită proprietăţilor terapeutice ale tuturor părţilor componente ale acestui arbust: frunzele (acţiune laxativă), florile (diuretice, sudorifice), fructele (vitaminizante, antinevralgice), scoarţa (foarte bogata in substante diuretice). Având proprietăţi laxative şi ajutând la eliminarea apei din ţesuturi, inhibând apetitul alimentar (pe termen lung), se foloseşte ca medicament natural în obezitate. Pentru aceleaşi motive se recomandă în constipaţiile de natură nervoasă.

Sulfina este un vasodilatator care măreşte permeabilitatea vasculară, scade tensiunea arterială şi regenerează celula hepatică.

Sunătoarea - datorită uleiului esenţial, a hipericinei şi a taninului, are proprietăţi antiseptice, astringente şi cicatrizante. Reduce procesele inflamatorii hepatice cronice şi tulburările motilităţii căilor biliare. Intern, se recomandă în colite şi colecistopatii, iar extern este un bun cicatrizant şi dezinfectant în arsuri, răni şi plăgi purulente.

Oregano (Șovârvul) este una din plantele mult utilizate în medicina noastră tradiţională în diferite afecţiuni: hepatită, ascită, gastrită hipoacidă, colici gastrice, atonie intestinală, halenă, aerofagie, diaree, dezinterie, anorexie, colitele de fermentație. Capacitatea antioxidantilor la oregano este de 3 până la 20 de ori mai mare decât la orice altă plantă. Oregano are de 4 ori puterea antioxidanților din afine, de 12 de ori mai mare ca a portocalelor și de 42 de ori mai mare ca a merelor.

Talpa-gâștei este un sedativ ce acţionează  asupra fiecărui organ în parte, reechilibrându-l, reducându-i starea de încordare, de excitaţie nervoasă. Eficientă în insomnie (fiind de 3 ori mai puternică decât valeriana), ea are acţiune sedativă, calmantă asupra sistemului nervos central şi vegetativ.

Uleiul volatil din Tei acţionează neurosedativ şi antispastic, iar principiile active conţinute de mucilagii reduc inflamaţiile căilor respiratorii, ceea ce recomandă extractul din florile de tei ca sedativ nervos în insomnii şi ca expectorant în bronşite.

În medicina noastră tradiţională, Traista-ciobanului se recomandă în tratamentul anginei pectorale, în insuficienţa cardiacă, ateroscleroză și hipertensiune. Prin studii „in vitro” s-a demonstrat efectul plantei  de stimulare a musculaturii netede, a creşterii fuxului sanguin în vasele coronariene și de dilatare a vaselor coronariene.

Trei-fraţi-pătaţi - datorită rutinei şi saponozidelor, are proprietăţi diuretice, expectorante, depurative, antialergice şi uşor laxative. Se recomandă în eczeme, urticarie, acnee, furunculoză, tuse, bronşită.

Trifoiul-roșu are un efect puternic în redarea echilibrului prihoemoțional, substanțele din această plantă acționând asupra sistemului nervos central și îndepărtând consecințele stresului și ale oboselii. Descoperiri recente arată că preparatele de Trifoi-roşu sunt şi un agent de stimulare a imunităţii organismului și ar ajuta la renunțarea la fumat.

Turiţa-mare stimulează contracţia vezicii biliare şi lizează (topeşte) calculii biliari. Datorită taninurilor, are proprietăţi astringente, antidiareice. Se recomandă în calculoză biliară, diaree şi unele stări alergice.

Ţintaura este socotită unul din cei mai puternici „detergenţi” naturali pentru otrăvurile din organism, adică una dintre cele mai puternice ierburi detoxifiante. Are un gust amar accentuat, de aceea se mai numeşte şi Fierea pământului. Pentru uz medicinal se recoltează partea aeriană a plantei.

Unul dintre beneficiile principale ale Valerianei, recunoscut încă din Antichitate, este combaterea insomniei. Potrivit studiilor, Valeriana reduce timpul necesar pentru a adormi și îmbunătățește calitatea somnului. Cercetătorii au descoperit că Valeriana stimulează producția de acid aminobutiric, responsabil pentru reglarea activității celulelor nervoase și reducerea anxietății. Mai mult, acidul valerianic și valerenolul din rădăcinile plantei au proprietăți anti-anxietate, iar preparatele din această plantă ajută la curățarea arterelor și la reglarea proceselor din cadrul sistemului circulator.

Ventrilica contribuie la inducerea unei stări optime de relaxare, ajută la menținerea unui somn sănătos, susține organismul în perioadele de tensiune mentală și nervoasă, are un efect calmant asupra gurii, gâtului, faringelor și a corzilor vocale, menține sănătatea pielii.

Mlădițele de Zmeur sunt recomandate pentru menținerea sănătății stomacului întrucât normalizează secreția de suc gastric, precum și tranzitul intestinal accelerat și protejează mucoasa gastrică.