Nutriția sănătoasă a ajuns astăzi un exercițiu de înfrânare și voință. Abundența alimentară în care trăim, sedentarismul și comoditatea omului modern i-au deteriorat serios sănătatea. Medicii spun că multe boli ale acestui veac sunt provocate de pofta nestăvilită. Această lăcomie la mâncare este o pierdere a controlului, înscrisă în străfundurile ființei noastre din cauza fricii iraționale de a fi privați de ceva. Mâncăm mai mult atunci când suntem singuri, plictisiți, triști, îngrijorați, deprimați, când nu știm cu ce altceva am putea umple lipsa de iubire pe care o simțim. Ne umplem iar și iar farfuria fiindcă în copilărie am fost obligați să mâncăm absolut tot ce ni se dădea, ba mai mult, eram recompensați sau ni se alina durerea cu dulciuri.

Observăm în jurul nostru o grijă exagerată față de trup, născută din egoism, cât şi o robire faţă de plăcerea gustului, fără absolut nicio putere sau voință în fața avalanșei de „oferte” culinare.

Sfinții Părinți spun că motivul pentru care trebuie să ne îngrijim trupul este pentru a-l avea ca instrument spre slava lui Dumnezeu, spre a face bine celorlalți. De hrană au nevoie şi trupul, și sufletul, în egală măsură. Dacă acordăm atenţie trupului, sufletul ne este, oare, la fel de bine îndestulat? Hrana sufletului este rugăciunea, participarea la Dumnezeiasca Liturghie şi împărtășirea cu Trupul și Sângele Domnului, citirea Sfintelor Scripturi și a scrierilor Sfinților Părinți.

Foamea este o pulsiune. Apetitul este un echilibru care se construiește.

Cum se face că și astăzi, în ciuda abundenței alimentare în care trăim, ne mai pândește frica de a nu flămânzi? O masă amânată și deja ne simţim ameţiţi, picioarele ne tremură. Oboseală, hipotonie, slăbiciune, confuzie, imposibilitatea de a ne aduna gândurile. Foamea e un cuvânt care nu ne lasă deloc indiferenți. Îl auzim în minte de trei, patru, șase, zece ori pe zi; îl rostim și îl exprimăm în gesturile noastre. În spatele lui se ascund emoții dintre cele mai puternice: uneori ni se pare că murim de foame, suntem rupți de foame și, dacă nu mâncăm cât mai repede, va fi vai și amar de noi. Dacă cercetăm un pic etimologia acestui cuvânt, vom descoperi pentru „foame” următoarele corespondente: dorință intensă, urgență, dramă, strigăt.

Este, însă, o diferență foarte limpede între foame și apetit. Foamea este o pulsiune. Apetitul este un echilibru, dar nu unul înnăscut. El se construiește, se modifică, se dereglează și se reglează din nou.  Într-un mediu stabil, cu un program zilnic precis, apetitul poate fi definitiv dobândit.

Cum ne determină emoțiile senzația de foame?

„Bem” emoțiile părintești la sân sau din biberon. Este vorba de emoțiile părinților noștri, grija lor pentru supraviețuirea noastră, frica lor de abandon, frica lor de a nu fi considerați părinți buni dacă nu ne dau de mâncare tot timpul, tristețea lor atunci când nu știu cum să-și aline copilul, furia în fața neîncetatei și neașteptatei dependențe a bebelușului.

Devine un act obişnuit a oferi o prăjitură copilului atunci când s-a julit la genunchi. Copilul (mai târziu – adultul) ajunge astfel să nu mai resimtă semnalele de foame sau de sațietate, deoarece condiționarea emoțională le ia locul. El învață că a mânca este un act consolator, un calmant.

De câte ori nu am mâncat alimente despre care știam extrem de bine că nu sunt sănătoase, dar le-am ales pur și simplu pentru că ne-a îmbiat gustul sau mirosul lor ?

Obiceiurile impuse sau tolerate în copilărie sunt foarte greu de modificat la vârsta adultă

Corpul este istoria noastră vie. Experiențele trecute ne condiționează modul în care funcționăm în prezent.

Nu suntem egali în fața foamei și a capacității de stocare. O persoană obișnuită cu o farfurie aproape goală, pe care sunt așezate o frunză de salată, trei creveți și un castravecior se poate simți foarte mulțumită cu o astfel de porție. Această persoană nu are nevoie de o farfurie plină cu cartofi cu brânză, la cuptor, pentru a-și potoli foamea. Invers, cineva care s-a obișnuit cu munți de alimente în farfurie va avea nevoie să vadă zilnic, la fiecare masă, acest volum de mâncare, pentru a se simți satisfăcut. Mulți oameni mănâncă porții uriașe. Aceste rații de mâncare, impuse sau tolerate în copilărie, vor fi foarte greu de modificat la vârsta adultă.

Celulele adipoase – „tomberonul” organismului

Nutriționiștii afirmă că tendința de a mânca în exces sau hiperfagia este cauzată de deficitul de micronutrienți (vitamine, minerale, enzime). Aportul optim de micronutrienți duce la o stare de sațietate rapidă. Astfel, o alimentație variată, neprelucrată, bogată în produse proaspete, care nu au călătorit prea mult, nu au stat vreme îndelungată în depozitele magazinelor, creează cele mai bune condiții pentru împlinirea stării naturale de sațietate.

De câte ori nu ni s-a întâmplat să lăsăm tacâmul jos și să ne oprim câteva clipe din mâncat când farfuria era pe jumătate plină, apoi să revenim și să nu mai ținem cont că suntem sătui  – pentru a termina porția, ba chiar a trece la felul următor?

Uneori, fără să ne fi fost foame, am gustat puțin dintr-un aliment care ne place, ciocolata, de exemplu. Prima bucățică a fost delicioasă. Când ne-am lăsat purtați de plăcere, vigilența a scăzut și, dintr-odată, am descoperit că, pur și simplu, am înghițit întreaga tabletă.

Surplusul de glucoză din sânge – aceste zaharuri rapide, care provoacă imediat o secreție de insulină – este transformat cu ușurință în grăsimi care vor fi stocate în celulele adipoase. La fel se întâmplă cu toate substanțele inutile pe care organismul le triază din mâncarea ce i-o dăm.

Recomandări pentru persoanele predispuse la obezitate

În societatea de astăzi, în care nivelul de îndestulare și de obezitate sunt proporționale, ar fi ideal să ne propunem porții mult mai mici în farfurii, să le permitem copiilor să hotărască singuri dacă mai vor sau nu mâncare în plus și niciodată să nu fie forțați să termine tot ce au în farfurie. Este absolut necesar să se evite în copilărie porțiile foarte consistente, să nu ne obișnuim corpul cu sațietatea prin supradilatarea stomacului.

O mai bună ritmare a zilelor (ore fixe de masă, plimbări, activități fizice), trezirea regulată de dimineață, la aceeași oră, și un somn de noapte liniștit reprezintă un tratament excelent pentru unele cazuri de exces ponderal.

Alimentele supra-procesate păstrează foarte puțin din principiile active și nu ne hrănesc, ci doar par că ne astâmpără foamea. În schimb, alimentele crude, proaspete sunt încărcate de vitamine, minerale, enzime și substanțe benefice. Aceasta este hrana vie: alimente nesupuse unui tratament termic mai mare de 50 de grade: legume, verdețuri, fructe, cereale nemodificate genetic, lactate nepasteurizate și neafumate, ouă, miere și alte produse apicole, semințe.

Proteinele extra se găsesc în peşte, linte, ciuperci. Lipidele de cea mai bună calitate se găsesc în uleiul presat la rece – de măsline, dovleac, susan, etc. şi în fructele oleaginoase. Glucidele extra se găsesc în fructe și miere. Cerealele integrale sunt cea mai bună sursă de fibre.

Putem înlocui dulciurile cu fructe uscate (smochine, stafide curmale, prune, caise) sau fructe foarte dulci: mango, piersici, banane. Cine simte nevoia unor alimente grase, poate include în meniu uleiul de măsline, pasta de susan sau din alte semințe.

Întotdeauna să preparăm mâncarea cu rugăciune!

  • Atunci când ne așezăm la masă, doar mâncăm. Nu expunem, nu dezbatem, nu clarificăm probleme și griji, gânduri și îndoieli.
  • Să revenim la bucuria împărtășită, la comuniunea meselor în familie, cu toții, împreună!
  • Întotdeauna să preparăm mâncarea cu rugăciune, în liniște și cu bucurie.
  • Să alegem alimente bio, tradiționale, integrale; fructe, legume și cât mai multe crudități.
  • Să bem apă, începând de dimineață.
  • Să ținem zilele de post rânduite de Biserică.
  • Să ne rugăm Domnului înainte, în timpul mesei și după masă, mulțumindu-I.

Produse Nera Plant recomandate pentru consumul zilnic (în salate, mâncăruri și băuturi sănătoase)

Între produsele preparate de maici în Laboratoarele Nera Plant există câteva care pot fi ușor incluse în alimentația noastră de zi cu zi: uleiurile aromatice, oțeturile, unele siropuri, gemurile, condimentele, pesto și ceaiurile. La acestea vom adăuga măsline naturale și uleiul extravirgin de măsline presat la rece de la Mănăstirea Ormylia din Grecia.

Pentru asezonarea salatelor, dar și pentru obținerea unor băuturi sănătoase – răcoritoare și energizante – pentru acasă, la școală sau la serviciu – vă recomandăm oțeturile Nera Plant, preparate din mere mature, sănătoase.

Oțeturile de mere cu miere, cu cătină și cu măceșe se pot folosi atât în salate, cât și în limonade vitaminizante.

Oțetul Adipstop este special conceput pentru persoanele predispuse la îngrăşare. Din proprietățile plantelor conținute de acesta, amintim: Ardeiul iute determină arderea rapidă a grăsimilor din corp; florile de Gălbenele reglează funcția biliară; Senna este indicată în caz de constipaţie; Păpădia elimină toxinele din organism, iar Socul inhibă apetitul alimentar (pe termen lung).

Cu oțetul Hepatodren se poate prepara o băutură energizantă, benefică și pentru ficat. În acest preparat regăsim proprietățile Sunătoarei, Armurariului, Anghinarei, Ţintaurei, Sulfinei și Oreganului. Pentru afecțiunile hepatice și biliare, el se consumă în timpul meselor.

Uleiurile aromatice Nera Plant cu Busuioc, Oregano și Cimbrișor, Salvie și Sunătoare pot fi folosite deopotrivă în salate și mâncăruri. Ele au ca bază uleiul de măsline extravirgin.

Iubitorii de măsline autentice pot găsi pe site-ul neraplant.ro patru varietăți de măsline de la Mănăstirea Ormylia din Grecia: măsline verzi „Halkidiki”, măsline „Kalamon” cu oregano și oțet, măsline verzi cu oregano și oțet și măsline verzi cu oregano și lămâie. Culese și selecționate cu grijă din culturile ecologice aflate în proprietatea și grija maicilor de la această mănăstire, metoc al Mănăstirii Simonos Petras din Sfântul Munte Athos, măslinele sunt preparate după rețete tradiționale, păstrându-și astfel gustul deosebit și proprietățile terapeutice.

Tot ca produs mănăstiresc tradițional grecesc de la Ormylia este și uleiul de măsline extravirgin presat la rece, obținut din cultura ecologică a așezământului monahal. Acesta este apreciat pentru gustul său natural și bogatele valențe curative și este disponibil la 1 litru, respectiv 500ml și 250ml.

Pe lângă proprietățile lor terapeutice, plantele aromatice dau gust și savoare preparatelor culinare. Proaspete și răcoritoare, Busuiocul, Oregano, Cimbrișorul, Menta, Tarhonul, Chimenul, Salvia, Roinița și Mărarul sunt ingredientele care se regăsesc în cele trei condimente Nera Plant. Sănătos și hrănitor, Pesto de Leurdă și Nucă este recomandat mâncărurilor care cer usturoi, Leurda fiind mult mai bine tolerată de organism decât acesta.

Siropurile Nera Plant: Tonic vitaminizant, cel de Coacăze negre cu lămâie și, după gust, și cel din Muguri de brad cu ghimbir (cu un gust dulce-acrişor și ușor picant) pot constitui ingredientul vitaminizant al unei băuturi energizante sau dressingul pentru salatele de fructe, atunci când ele au nevoie de un plus de parfum dulce și plăcut. Cele trei siropuri întăresc imunitatea și revigorează organismul.

Pentru mesele în familie, gemurile Nera Plant de coacăze negre și de zmeură și aronia sunt cele care dau gust, savoare și vitamine delicioaselor deserturi preparate în casă, de la clătite, cornulețe, prăjituri și tarte cu pastă de brânză dulce, frișcă și smântână – până la clasicele budinci cu griș, orez, mei, hrișcă.

Dacă obișnuiți să beți ceai, vă recomandăm Aroma-complex (pentru orice moment al zilei), Digesto-complex (pentru a facilita digestia), Hepato-complex sau Detoxi-complex (dacă alimentele pe care le-aţi consumat au fost mai grase și în cantitate mai mare decât de obicei), Calmo-complex (seara, pentru un somn liniștit).

*****

Ne amintim că Mântuitorul a înmulţit de mai multe ori pâinile pentru a hrăni poporul flămând în pustie. Iar, mai apoi, El Însuși ne-a îndemnat: „Lucrați nu pentru mâncarea cea pieritoare, ci pentru mâncarea ce rămâne spre viața veșnică pe care o va da vouă Fiul Omului.” Și ne-a adeverit: „Eu sunt Pâinea vieții; cel ce vine la Mine nu va flămânzi și cel ce crede în Mine nu va înseta niciodată. (…) Eu sunt Pâinea cea vie Care S-a pogorât din cer. Cine mănâncă din Pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar Pâinea pe care Eu o voi da pentru viața lumii este Trupul Meu. (…) Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viață veșnică, și Eu îl voi învia în ziua cea de apoi. (…) Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu rămâne întru Mine și Eu întru el.”

Hristos Se oferă pe Sine Însuși ca Trup și Sânge pentru viața lumii și noi, hrănindu-ne cu acestea, devenim nemuritori asemenea Lui. Acest simțământ și această încredințare le înnoim la fiecare Dumnezeiască Liturghie. „Luați, mâncați, acesta este Trupul Meu, Care se frânge pentru voi, spre iertarea păcatelor. Și „beți dintru acesta toți, acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, Care pentru voi și pentru mulți se varsă, spre iertarea păcatelor”, ne spune Cel ce se mănâncă pururea și niciodată nu se sfârșește, ci pe cei ce se împărtășesc îi sfințește.

Să ne amintim să începem ziua cu anaforă și agheasmă, care sunt o amintire a Sfintei Împărtășanii, o amintire cu mâhnire că nu putem fi prezenți la Sfânta Liturghie şi că nu ne putem împărtăşi în acea zi. Atunci când se sfințește anafora, preotul spune: „Binecuvintează, Doamne, pâinea aceasta ce se va da în locul Sfintelor Tale Taine credincioșilor robilor Tăi care nu se pot împărtăși.” Ele, însă, nu pot înlocui Sfânta Împărtăşanie!

*****

Până acum câteva zeci de ani, formula de politețe utilizată în China, prin care cineva se interesa de sănătatea persoanei întâlnite, nu era „Ce mai faci?”, cum se obişnuieşte în Occident, ci una mai directă: „Ai mâncat?”. În această ţară se mai păstrează tradiția de a-l întâmpina pe oaspete în pragul casei cu pâine și sare, obicei potrivit căruia omul trebuie să prindă puteri înainte de a da bună ziua: puțină pâine pentru a uita de foame, puțină sare pentru a compensa osteneala călătoriei.